Reclame
[ad_1]
A fost unul dintre ultimii mari pictori de cameră europeni și, în același timp, unul dintre marii precursori ai artei moderne. Pictura sa se întinde pe o perioadă largă, de la ultimele etape ale rococo-ului până la romantism și de-a lungul deceniilor a făcut o moștenire care a inspirat generații de artiști. Picturile, desenele și gravurile sale reflectă Spania în care a trăit cu superstițiile, temerile și eroismul ei. O mare parte din munca lui Francisco Goya (Fuendetodos, 1746- Bordeaux, 1828) se întâlnește, începând din această duminică, la Fundația Beyeler din Basel în cea mai mare retrospectivă a pictorului de până acum în afara Spaniei.
Expoziția, organizată în colaborare cu Muzeul Prado, care a împrumutat deja o duzină de piese, reunește cele mai reprezentative lucrări ale geniului aragonez și unele expuse rar în muzee și colecții private din Europa și America. „Goya a fost un pictor de portrete uluitoare și un inventator de lumi picturale enigmatice. si foarte personala. Tocmai din aceste contradicții provine fascinația pe care o generează”, spune Martin Schwander, curatorul mostrei.
Reclame
De fapt, organizarea expoziției pentru a coincide cu aniversarea a 275 de ani de la nașterea sa nu era în planurile originale ale Fundației Beyeler (era programată pentru mai 2020), dar pandemia a vrut așa. Departe de a simți acest lucru ca un pas greșit, Schwander consideră că „expoziția a câștigat relevanță și rezonează cu vremurile în care trăim”. In total, 75 de tablouri și o sută de gravuri și desene Ei sunt cei care ilustrează modul în care pictorul „a fost unul dintre pionierii artei moderne”.
Goya, profan și sacru
Expoziția prezintă o relatare cronologică a vieții și operei geniului. Cu scopul de a arăta rolul pe care l-a jucat în timpul său și de a transmite originalitatea picturii sale, vizita se deschide cu exemple din „opera sa primitivă și rococo”. Cu toate acestea, citatul pune un accent deosebit pe maturitatea sa și acordă atenție lucrărilor sale ulterioare. În acest sens, curatorul garantează că „perspectivele asupra pictorului” sunt deschise prin „lucrări sacre și profane și juxtapunerea reprezentărilor lui Hristos cu scene de vrăjitorie, portrete cu picturi de istorie și naturi moarte cu scene de gen.
Se știe că Goya a reflectat în opera sa viața socială, politică și religioasă a Spaniei la acea vreme. Și a făcut asta reprezentând scene de lupte și târguri, instituții ecleziastice și închisori, aziluri și curțile Inchiziției. În acest sens, curatorul evidențiază câteva piese de format mic care se regăsesc în mare parte în colecții private spaniole și, prin urmare, au fost rareori expuse în afara țării noastre. „În aceste picturi, ca și în desenele și gravurile sale, el a dat frâu liber inspirației sale interioare”argumentează Schwander.
Este cazul seriei complete de opt picturi păstrate din colecția de la Madrid a Marquês de la Romana, care sunt expuse pentru prima dată de când au putut fi văzute la Muzeul Prado. Pe lângă acestea, adaugă el, cele patru panouri cu scene de gen aparținând Academiei Regale de Arte Frumoase din San Fernando. Bineînțeles, Fundația Beyeler îl prezintă și pe pictorul de curte care a fost Goya, o cale laborioasă în care a deschis calea eschivând invidia, iar alături de picturile comandate de regalitate, membrii aristocrației și ai prosperei clase de mijloc „s-au găsit piese cu care a obținut libertate artistică.”
Reclame
Schwander afirmă că „Opera lui este plină de contradicții.” Goya a pictat tablouri frumoase și tulburătoare, a fost „un inventator de lumi picturale personale și enigmatice și, în același timp, unul dintre ultimii mari pictori de curte din Europa”. A trăit vremuri tulburi precum Revoluția Franceză sau Războiul de Independență, dar întotdeauna „a obținut cele mai înalte onoruri împacându-se cu aceste regimuri în schimbare”.
Pe lângă scenele sale de vrăjitoare, în care pictorul surprinde superstiția Spaniei din vremea lui și Visul rațiunii produce monștrigravură în care vizualizează și critică iraționalitatea umană, curatorul evidențiază prezența portretelor Ducesei de Alba (1795) sau a iconicului Maja s-a îmbrăcat (1800-1807) care sunt însoțite de pânze rare expuse Majas pe un balcon şi Maja și chibritul. „Prin reprezentarea sa a feminității seducatoare, anticipează unul dintre cele mai frumoase tablouri ale lui Manet, Balconul”, asigură el.
Philippe Parreno intră în Quinta del Sordo
Impactul operei lui Goya asupra creatorilor generațiilor ulterioare este evident. Eugene Delacroix, Picasso, Miró, suprarealiştii sau Francis Bacon au vorbit despre afinitatea lor cu opera, dar şi figuri actuale precum Jenny Holzer sau Philippe Parreno „Ei se referă la Goya ca la o influență imensă asupra muncii lor.” De fapt, expoziția este completată de proiecția filmului în care Parreno face parte vopsele negre. Protagonistul lucrării este Quinta del Sordo, o fermă pe care artistul a cumpărat-o lângă Manzanares și unde a adus la viață picturile întunecate din ultimii săi ani. Cele 14 picturi murale „au fost pictate inițial în reședința sa de la periferia Madridului și probabil nu au fost destinate să fie expuse publicului”, presupune curatorul.
Fragilitatea acestui set, care face parte din colecția Museo del Prado, înseamnă că nu este posibil să-l împrumuți. Parreno i-a filmat în timpul unei nopți la galeria de artă. „În explorarea artistică a lui Parreno, aceste capodopere vizionare sunt filmate de aproape și complete cu sunete imaginare. Această instalație fascinantă ilustrează influența de durată a lui Goya asupra generațiilor următoare, de la Picasso și Warhol până în zilele noastre”, spune Schwander.
Modernitatea sa este evidentă în desenele și gravurile sale, unde arată o latură intimă și personală. „În desenele sale ulterioare el înregistrează atât impresiile vieții sale de zi cu zi, cât și coșmarurile sale”. Pe scurt, expoziția promite, în cuvintele curatorului, surprize chiar și pentru cei care îl cunosc pe Goya.