Reclame
[ad_1]
Nimic mai teribil decât războaiele: morți, distrugeri violente, negare profundă a diferențelor umane ca ceva demn de respect. Având în vedere acest lucru, orizontul cunoașterii și al artelor a fost întotdeauna unul dintre cele mai mari impulsuri pentru pace: pozitivitatea conviețuirii și recunoașterea diversității ca ceva pozitiv.
În ochiul uraganului, titlul acestei expoziții, ne pune imediat în fața unei întrebări centrale: dacă ne aflăm în Ucraina, este vorba despre ceea ce trăim astăzi sau despre arta care s-a desfășurat între 1900 și 1930, după cum arată partea a doua a titlului ? De îndată ce am început turul, am înțeles că ieri și astăzi Ucraina a fost și este în ochiul unui uragan dezlănțuit de violența extremă a dominației militariste.
Reclame
Expoziția ne duce la un set de lucrări din primele trei decenii ale secolului XX, când avangarde artistice, un set plural de mișcări care au căutat să schimbe arta și să transforme societatea în același timp. Timp de secole, existența Ucrainei s-a desfășurat ca un teritoriu împărțit între diferite imperii și nu s-a consolidat ca națiune până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
[La Thyssen au sosit lucrările magistrale ale Ucrainei: au supraviețuit rachetelor lui Stalin și Putin]
Și apoi, pe vremea avangardei, ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o serie de uragane feroce: izbucnirea Primul Război Mondialproclamarea în iunie 1917 a Republica Populară Ucraineanăcare câteva luni mai târziu, după revoluția bolșevică din Rusia, a dat naștere unui război de independență, al cărui teritoriu avea să ajungă să fie împărțit în 1921 între Rusia și Polonia, iar în 1922 Ucraina va ajunge să facă parte din Uniunea Sovietică sub regimul stalinist.
Dacă Ucraina trăiește acum în ochiul unui uragan profund distructiv, datele istorice ne spun că Am mai trăit o situație atât de îngrozitoare ca cel actual. Și aici ar trebui să ne concentrăm atenția asupra acestei expoziții excelente care ne duce la artă ca înregistrare și mărturie a ceea ce s-a trăit în Ucraina în primele trei decenii ale secolului XX. Acest lucru ne permite să călătorim înapoi în timp prin artă, și să vizităm acea Ucraina care astăzi rezonează necontenit în sensibilitatea noastră, dar despre care, în general, nu avem cunoștințe.
Reclame
Unul dintre obiective este recuperarea specificului ucrainean, nu prin filtrul rusesc
Structurat într-un tur cu șapte secțiuni ordonate cronologic, expoziția reunește 69 de lucrări, inclusiv picturi și lucrări pe hârtie sau carton (în aceste cazuri, desene, acuarele și colaje). Pe lângă unele piese de la Muzeul Thyssen, majoritatea lucrărilor provin din Muzeul Național de Artă al Ucrainei iar cel Muzeul Teatrului, Muzicii și Cinematografiei din Ucraina, ambele cu sediul la Kiev. La acea vreme, activitățile artistice aveau loc în cele mai populate orașe ucrainene: Kiev, Harkov și, de asemenea, Odesa.
Există un aspect semnificativ de remarcat aici: curatorii expoziției folosesc diferite transcripții, mai precis ucraineană, se pare, ale acestor prime două nume: Kiev și Harkov, care sunt cele pe care le întâlnim pe parcurs. Și asta este legat de unul dintre obiectivele expoziției: dorinta de a recupera specificul ucraineannu prin filtrul rusesc.
Ivan Padalka: „Fotograf”, 1927
Această idee de recuperare este înțeleasă în profunzime cu numele artiștilor, în general foarte puțin cunoscute în Occident. Ne uităm la lucrările celor care sunt considerați „maeștri” avangardei artistice ucrainene: Oleksandr Bohomazov, Vasil Yermilov, Viktor Palmov, Anatol Petrytskyi, davyd burlyuk şi Mykhailo Boichuk. Desigur, sunt foarte cunoscuți. Kazymyr Malevici și El Lissitzky, ruși care au lucrat în Ucraina și dintre care sunt prezentate două piese mici. Și sunt prezente și două artiste de sex feminin, Sonia Delaunay și Alexandra Outdoornăscut în Ucraina, dar și-a dezvoltat cariera în străinătate.
Lucrările ne transmit un amestec foarte intens de linii și teme artistice, acestea foarte determinate de situațiile politice care se petreceau. În fața ochilor noștri, ecouri ale expresionismului, futurismului, cubismului, constructivismului și în sfârșit realismului. Toate acestea, cu o forță intensă în picturi și desene pentru teatru: rochii, coregrafii, perdele... Pe scurt, expoziția este un argument excelent despre vitalitatea artei. Un exemplu intens al modului în care arta transmite și cere viață chiar și în situații dificile.
