Muzeul Cluny se redeschide după 11 ani de renovare

El Muzeul Cluny Muzeul Național al Evului Mediu, din Paris, este cunoscut pentru conservarea uneia dintre cele mai faimoase opere de artă din lume: Doamna și unicornulApelul „Gioconda medieval". Instituția își redeschide porțile după o reformă cuprinzătoare care a durat 11 ani și avea un buget de 23 de milioane de euro.

„Muzeul intră în secolul XXI cu o renovare totală, de la monumente la toate spațiile interioare, precum și remodelarea muzeografiei”, spune Séverine Lepape, directorul centrului. „Muzeul Cluny are acum o atmosferă modernă, respectând sufletul și identitatea muzeului medieval cu panouri noi din beton și lemn; câștigat în lumină și seninătate, ceva ce contribuie la splendoarea colecției.”

„Odată cu noua prezentare a lucrărilor — spune directorul —, muzeul își îndeplinește pe deplin misiunea principală: de a face inteligibile toate fațetele Evului Mediu, de la cele mai prețioase arte până la cele mai cotidiene realități ale unei perioade de peste o mie. ani susținut de un sistem extrem de complex de valori și referințe culturale care stau la baza construcției Europei de astăzi. Evul Mediu nu este evul întunecat despre care vorbeau umaniștii și iluminații, nici epoca de aur pe care și-au imaginat-o romanticii secolului al XIX-lea”. Și conchide: „Cluny este singurul muzeu medieval a cărui clădire este tot medievală. De fapt, moștenirea sa arhitecturală extrem de rară o face unică.”

Situat în inima Cartierului Latin al Parisului, Muzeul Cluny este rezultatul împletirii enigmatice a trei ansambluri arhitecturale: importante băi galo-romane din secolul I construit pe vremea lui Lutetia —vechiul Paris— al lui Iulius Cezar; reşedinţa stareţilor din Cluny, cel conac privat medieval cel mai vechi din Paris, din secolul al XV-lea; și intervențiile din secolul al XIX-lea care au dus la crearea muzeului în 1843.

La aceste straturi diferite reunite acum li s-a adăugat o intrare cu arhitectura contemporana. Grădina de inspirație medievală oferă o extindere plăcută a vizitei și stabilește o legătură originală între colecții, clădire și mediul urban.

o colectie extraordinara

colecția de 24.000 de lucrări de la Muzeul Cluny oferă o panoramă excepțională care ilustrează diversitatea extraordinară a creației artistice europene în epoca medievală: picturi, sculpturi, tapiserii, vitralii, piese din aur sau fildeș. „Muzeul se deschide cu un nou tur organizat cronologic și expus în 21 de săli, printr-o selecție de 1.600 de lucrări, din cele mai vechi piese de orfevrărie din epoca bronzului și bijuterii celtice la cel mai modern, un triptic monumental al Adormirii Maicii Domnului, un altar realizat în secolul al XVI-lea de atelierele lui Adriaen Isenbrant”, explică Lepape.

Astfel, noul traseu pleacă din antichitatea galo-romană și culminează în zorii Renașterii, ducând vizitatorii într-o călătorie de la Luteția la Constantinopol peste Mediterana și din Brabant până în Germania.

Printre cele mai prestigioase piese se numără sculpturi ale catedralei Notre Dame de Parisca cel al frumosului Adam, sau cel aur trandafir — un dar pe care Papa l-a oferit în Postul Mare unui devot — cel mai vechi supraviețuitor, de la Catedrala din Basel, de către maestrul Minucchio da Siena. Tot Fecioara cu Pruncul din secolul al XV-lea, pictură în ulei (o tehnică inovatoare la acea vreme) pe lemn, de Jean Hey.

Printre obiectele de zi cu zi vechi de secole expuse, a cutie de jocprecum șah sau table, realizate din materiale prețioase: fildeș, abanos și nuc, și aparținând unei familii nobiliare.

Lucrări legate de Spania

Sophie Lagabrielle, curator al Muzeului și specialist în arta vitraliului, explică și alte piese unice, precum fragmentele de vitralii din bazilica Saint-Denis, foarte importante „pentru că reprezintă originea artei vitraliului” , sau vitraliile din clădirile gotice din secolul al XIII-lea din Sainte Chapelle, adunate în aceeași încăpere. „El le-a ordonat să fie Ludovic al IX-lea, marele rege al Evului Mediu, fiul Blancei de Castillacare a surprins cu imagini originile sale castiliene împreună cu mama sa, precum și folosirea culorii, întrucât a combinat albastrul și roșul Franței, aurul Castiliei și motivele castelului”.

O altă capodoperă legată de Spania sunt trei coroane și mai multe cruci ale Regatul vizigot al ToledoCunoscut ca paza comoara, locul descoperirii sale în secolul al XIX-lea. Directorul explică achiziția: „Proprietarul terenurilor le-a vândut Monnaie de Paris (moneda Parisului), iar în 1941 Franco a convenit cu Pétain asupra unui schimb prin care niște coroane au fost returnate Spaniei, așa că aveam doar trei coroane. stânga.”

„Lady and the Unicorn”, vedeta din Cluny

Instalația cronologică se încheie cu vedeta colecției Cluny: Doamna și unicornulconsiderată cel Gioconda medieval pentru cât de fascinante sunt frumusețea sa rafinată și misterele care o înconjoară. Surprinzătoare din punct de vedere material, este una dintre cele mai frumoase creații ale artei occidentale.

Este un set de şase tapiserii somptuos împletit în mătase și lână fină, realizată cu tehnica millefleurs („o mie de flori” ​​datorită florei sale abundente și naturii paradisiace) și folosind o gamă cromatică largă de peste o sută de nuanțe realizate din coloranți naturali bogati. Pictorul modelului era cunoscut drept „Maestru al orelor foarte mici ale Annei din Bretania” (numit așa pentru că a conceput micuța carte de ore pentru această regina franceză), un artist francez proeminent, deși erau țesute în cele mai iscusite ateliere din Mătasea vremii, în sudul Olandei.

Setul, redescoperit în 1841 de Prosper Mérimée in castelul Boussac (Creuse) si sarbatorit in privat de George Sand si Rainer Maria Rilke, a fost achizitionat in 1882 de Edmond du Sommerard, primul director al Muzeului Cluny.

Seria a fost comandată pe la 1500, când arta tapiseriei era la deplină maturitate, probabil de către Jean al IV-lea, stăpânul Arcy și cap al familiei Le Viste de Lyon, apropiată familiei regale, ale cărei steme sunt prezente pe tapiserii. Comanda era pentru o serie de cinci tapiserii și fiecare reprezintă unul dintre cele cinci simțuri: viziune, auz, gust, miros și atingere, arătând „doamna” titlului alături de creatura mitică a inorogului, un leu și alte animale pe fond roșu. În toate, doamna desfășoară o acțiune care își propune să exemplifice sensul în cauză.

Cu toate acestea, există șase tapiserii și misterul rămâne de rezolvat a interpretării acestei ultime piese, care poartă inscripția: „À mon seul désir” (Numai prin voința mea). În această a șasea tapiserie, doamna este reprezentată returnând bijuterii (folosite în alte tapiserii) la un cufăr pe care slujnica i-l dă în fața unui cort unde sunt citite aceste patru cuvinte, preluate dintr-un vers al celebrului poet Charles d'Orléans (1394). -1465) și care a inspirat numeroase ipoteze.

Acțiunea sa nu este legată de experiența senzorială sau empirică, ca în celelalte cinci tapiserii anterioare, ci este condusă de o forță alternativă, mai aproape de suflet sau de lumea spiritelor, care poate fi inima, sursa frumuseții curtenești.

Fără a exclude un sens în evidenţa de Dragoste politicoasăar putea desemna, de asemenea, liberul arbitru: femeia, îmbrăcată în haine bogate și o coafură frumoasă, renunță la plăcerile materiale temporare ca semn al virtuții sale, expresie a dominației rațiunii ei asupra senzațiilor fizice pe care le trăiește în celelalte tapiserii.

Această abordare multiplă în cazul matcii se repetă în figura de vis unicorn reprezentate în cele șase tapiserii și care încorporează suprapuneri de calități simbolice și alegorice. Reprezentările unicornului ridică numeroase întrebări despre cum ajungem să cunoaștem și cum există cunoștințele empirice alături de tradiție, cultură, imaginație și expresie creativă.

„Unicornul este o figură care a intrigat călătorii, a sedus artiștii și i-a făcut pe poeți să viseze”, spune regizorul Séverine Lepape. „În Evul Mediu, se credea că unicornul a existat cu adevărat; de fapt, Marco Polo s-a întors din călătoriile sale constatând că a văzut unicorni, care erau probabil rinoceri.”

Lepape adaugă: „Gândirea medievală s-a caracterizat prin permiterea unor sensuri multiple care se completau reciproc fără a se exclude reciproc. Capodopera Doamna și unicornul, cu acumularea sa de semnificații și mistere, întruchipează cu măiestrie complexitatea care a pus bazele Evului Mediu. În același timp, simbolizează ceea ce este cel mai înalt în arta medievală, o artă a formelor rafinate, de o simplitate copleșitoare, dar realizată cu materiale rafinate.”

Cele șase tapiserii au fost complet renovat intre 2012 si 2013 cu sponsorizare culturală din Japonia „Restaurarea a scos la iveală toate detaliile, un savoir-faire excelent, lucru artizanal până la milimetru și manual, care acum, din păcate, ar fi imposibil. Este, însă, un exemplu pe care trebuie să-l urmăm”, spune conservatoarea Sophie Lagabrielle. „La restaurare, culorile primei reforme din secolul al XIX-lea au dispărut și au fost descoperite originalele din Evul Mediu, coloranți naturali de înaltă calitate. Sublimul supraviețuiește în timp și aceasta este marea lecție.”

Tapiseriile restaurate sunt prezentate în a scenariu nou care pune în valoare culorile, foarte intime, facilitând contactul direct al vizitatorului cu opera și urmând o ordine de prezentare care variază de la cele mai materiale simțuri (atingerea) până la cele mai spirituale (viziunea). „Scenariul este mai sugestiv. Am recreat tipul de spațiu în care erau atârnate tapiserii în Evul Mediu”, adaugă regizorul, care conchide: „Doamna și unicornul Este o lucrare misterioasă, ca Gioconda; o lucrare care invită la contemplare și din care se descoperă mereu ceva nou. Când, după o zi plină de muncă, merg în camera „doamnei”, contemplând-o în mod misterios, mă calmează și mă liniștește.”

Urmăriți subiectele care vă interesează